Practicarea unui sport de performanta înseamnă mai mult decât distracție, joaca sau sănătate. Atunci când copiii sunt implicați în practicarea unui sport la nivel de performanță, alte variabile importante contribuie la atingerea performațelor, cum ar fi perseverența în antrenament, concentrarea, disciplina, loialitatea sau competitivitatea.
Pentru tineri, sportul este un mijloc de bunăstare fizică și emoțională, prin care se dezvolta abilități puternice de lider, o bună comunicare și organizare pe plan sportiv și social. Însă, când vine vorba de a demonstra cine este cel mai bun și de a câștiga în lupta cu adversarii, sportivul trebuie să stăpânească o excelentă cooperare, concentrare, coordonare și creativitate – toate aceste aspecte demonstrând o demnă capacitate de cunoaștere de sine. În ultimele doua luni și jumătate, toată lumea din comunitatea sportivă a suferit datorită impactului COVID-19. Evenimentele și competițiile sportive de toate nivelurile au fost anulate și facilitățile de antrenament închise, cea mai mare fiind anularea Jocurilor Olimpice de la Tokio. Astfel, sportivii, antrenorii, părinții și părțile interesate s-au luptat pentru a dezvolta planuri de urgență si adaptare în noile condiții. Alternative creative au luat naștere printre sportivii din toate ramurile, pornind de la clasicul alergat, exerciții fizice în casa cu diverse obiecte avute la dispoziție (de exemplu scări, scaune și sticle de apă pentru a înlocui greutățile) până la înotatul în cadă (înotătorii știu ce spun :D). Au căutat online surse de inspirație care să le ofere diferite opțiuni de antrenament, potrivite intereselor și nevoilor lor. Dar care este motivația din spatele dorinței de a menține și/ sau îmbunătăți condiția fizica necesară pentru o continuă performanța?
1)MotivațiaÎn psihologie, autodeterminarea este un concept important care se referă la capacitatea fiecăruia de a lua alegeri și de a-și gestiona propria viață. Autodeterminarea permite oamenilor să simtă că dețin controlul asupra alegerilor și vieții lor. De asemenea, are un impact asupra motivației - oamenii se simt mai motivați să ia măsuri atunci când simt că ceea ce fac va avea un efect asupra rezultatului lor.
Aici observam unul dintre cele mai importante aspecte din sportul de performanță MOTIVAȚIA. În realitate, motivația este foarte apreciată datorită consecințelor sale: Motivația PRODUCE. Teoria autodeterminării cunoaște două tipuri de motivații:
- Motivația extrinseca sau autonoma, unde oamenii sunt adesea motivați să acționeze prin recompense externe, cum ar fi bani, premii și aclamări;
- Și motivația intrinsecță declanșată de surse interne de motivație, cum ar fi nevoia de a dobândi cunoștințe, independență sau pasiune pentru ceea ce fac.
Psihologii Edward Deci și Richard Ryan au prezentat pentru prima dată ideile lor in cartea „ Autodeterminarea și motivația intrinsecă în comportamentul uman” (1985), dezvoltând astfel o teorie care sugera că oamenii tind să fie conduși de nevoia de a crește și de a câștiga împlinirea. Pe scurt, autorii sugerează că oamenii trebuie să simtă 3 aspecte pentru a dobândi creșterea psihologică: (1) Competență, unde oamenii se simt stăpâni asupra anumitor sarcini și sunt dornici să învețe abilități diferite;(2) Conexiune sau legătură, unde oamenii experimentează un sentiment de apartenență și atașament față de ceilalți; și (3) Autonomie, ce permite oamenilor să se simtă în controlul propriilor comportamente și obiective.
Iar acum revenind la sportul de performanță să ne gândim prin ce au trecut sportivii în timpul carantinei COVID-19. De exemplu, un sportiv care a avut un nivel ridicat de autodeterminare s-a antrenat la un nivel cât mai intens (deși în afara sălilor de sport) sau a încercat măcar sa își mențină condiția fizica la un potențial cât mai aproape de competiție.
Pe de altă parte, un sportiv cu un nivel scăzut de autodeterminare a dat vina pe lipsa resurselor pentru un antrenament ‘ca la carte’ și pe lipsa de competiții sau turnee pentru motivația sa scăzută de a se antrena. Acești sportivi și-au găsit scuze, au atribuit vina pe factori externi și au refuzat să ia o inițiativă. Cel mai important, poate, este faptul că aceștia s-au simțit neputincioși să controleze situația și au căzut in așa zisa capcana „Orice fac nu va avea vreun efect real”. Dacă motivația principală a unui sportiv este extrinsecă, el risca să simtă o cantitate mai mare de presiune competitivă, anxietate, se va compara însuși în mod nefavorabil cu alți sportivi, își va deteriora valoarea de sine, îi va fi dificil să facă față eșecului și va vedea sportul mai mult ca pe o „muncă” decât ca pe o „joacă”.
Așadar, trebuie să promovam conceptul de motivație intrinsecă (interioară). Dacă vom alimenta nivelul de motivație intrinsecă, sportivul va fi mult mai bine ancorat și concentrat în prezent, prin urmare și în timpul antrenamentului. Cu alte cuvinte, sportivul va putea să mențină un nivel constant de motivație pe tot parcursul sezonului competițional, va întâmpina mai puțin stres atunci când se vor face greșeli, va fi mai încrezător în sine și va găsi placere nedefinită în sportul său.
2) Pierderea spiritului competitivitățiiEste de la sine înțeles ca toată lumea s-a simțit demotivată sau lipsită de voință cel puțin o dată in viață. Anumite motive pot contribui la pierdere motivației de a continua, la pierderea spiritului competitivității sau la lipsa dorinței de a da tot ce este mai bun din tine. De exemplu, atunci când obiectivul este prea mare și pare greu de atins, intervine pierderea încrederii în sine, anxietatea, îndoiala sau anumite forme de „auto-sabotaj” – „nu pot”, „nu am condițiile necesare”, „m-am accidentat și nu pot continua”, iar paradoxal vor duce la o decădere atât morală cât și fizică. În acest caz, este recomandat să se re-stabilească obiective cât mai aproape de potențialul real al sportivului, iar procesul să fie reîmpărțit în componente mai mici și mai ușor de îndeplinit (Ryan &Deci,1985).
Este bine de știut că turneele sau competițiile sportive promovează sentimentul de autodeterminare si poate inspira oamenii să exceleze. Sportivul care simte că este capabil să își atingă obiectivele și să depășească provocările, va fii de asemena motivați să performeze mai bine. În plus, cercetătorii au descoperit că persoanele care au un sentiment de motivație intern sunt mai predispuse la un regim de exerciții fizice regulate – antrenamentul zilnic. Mai mult, este dovedit că prezența unui concurent poate crește efortul fizic atât pe durate scurte (Le Bouc & Pessiglione, 2013) cât și pe durate lungi (Kilduff, 2014). De asemenea, s-a demonstrat că spiritul de competitivitate crește motivația fizică si nivelul adrenalinei din corp (Frederick-Recascin & Schuster-Smith, 2003).
Cu alte cuvinte, concurența crește motivația, îmbunătățește productivitatea și performanța și poate oferi responsabilitate și validare (Hagger & Chatzisarantis, 2008). Când concurăm într-o competiție și, mai ales, când câștigăm, sistemul de recompensare al creierului eliberează dopamină, ceea ce ne conferă un sentiment de plăcere. În concluzie, dacă sportivul are programat o serie de competiții la un interval de timp bine calculat si stabilit (ce nu va produce o oboseală in exces), atât motivația intrinseca cât și performantele în antrenament vor avea de câștigat. Însa, ce putem face dacă ne confruntam cu lipsa competițiilor sportive?
3) Cum menținem sau creștem spiritul de competiție in antrenament?Deseori lipsa competițiilor duce la scăderea motivației în antrenament ce poate determina la rândul ei performațe scăzute și deteriorarea performanțelor sportive. Pentru a putea menține și stimula motivația intrinsecă a sportivilor, trebuie să recreăm mediul competițional in antrenament.
Propun următorul exercițiu: folosindu-vă de 2 benzi adezive, lipiți câte una fie pe un echipament sportiv (rachetă de tenis, gantere, plute, mingi etc) sau într-un loc ușor de accesat vizual și permanent. Pe prima puteți nota cuvintele 100% Focus și Intensitate, care va reprezenta deviza pentru următoarele două săptămâni în ceea ce privește concentrarea în antrenament de la un nivel 8 la un nivel 10. Pe a doua bandă notați litera V – și nu pentru victorie; ci pentru vizualizare. Vizualizarea succesului, a concentrării și intensității asupra anumitor elemente tehnice și tactice sau asupra abilitații mentale.
Amintiți-vă „de ce”: Chiar și fără nicio competiție la orizont, reflectând, amintiți-vă „de ce” sunteți la antrenament, ce urmăriți sa obțineți în competiție și care vă sunt obiectivele finale. Aceste gânduri vă pot ajuta să rămâneți pozitiv și motivați pe tot parcursul perioadei si să vă adaptați la restricțiile actuale ale societății. În plus, sportivul trebuie încurajat să se concentreze asupra procesului de performanță și nu asupra rezultatului, medaliilor sau cupelor.
Cel mai important, trebuie încurajată participarea la sport din motive intrinsece – fie ca îi pasionează, fie ca le aduce placere sau pur și simplu le place să concureze! Urmărește ceea ce vrei să urmărești. Preia controlul vieții tale atletice!
